OMUL CEL BUN DIN SÎCIUAN

de Bertolt Brecht
Regie artistică Bocsárdi László

OMUL CEL BUN DIN SÎCIUAN de Bertolt Brecht

După o traducere de Mihaela Bogza și Nicoleta Ciupercescu și I.C. Mătăsaru

Versiune scenică: Dálnoky Réka, Bocsárdi László și Ovidiu Caița

֍ ֍ ֍ ֍

Regie: Bocsárdi László

Scenografie: Bartha József

Costume: Szőke Zsuzsi

Dramaturgie: Dálnoky Réka

Muzică originală: Bakk-Dávid László

Coregrafie: Bezsán Noémi

֍ ֍ ֍ ֍

Lighting design: Bányai Tamás

Video design: Takács Ádám, Süveg Károly

Asistent regie: Tudor Dreve

Asistent costume: Mihály Sára Katalin

֍ ֍ ֍ ֍
Distribuția:

Șen De: Georgiana Ghergu

Vang: Romul Moruțan

Sun: Andrei Stan

Zeu I.: Ciprian Vultur

Zeu II.: Vlad Mureșan

Zeu III.: Tudor Dreve

Șu Fu: Cătălin Mareș

Doamna Iang: Ioana Cheregi

Proprietăreasa: Alina Negrău

Doamna Sin: Raluca Mara

Polițistul: Andrei Gîjulete

Femeia: Carmen Frățilă

Bărbatul: Radu Botar

Cumnata: Roxana Fânață

Tâmplarul: Sergiu Tăbăcaru

Șomerul: Bianco Erdei

Bunicul: Tibor Székely

Bătrânul: Carol Erdös

Bătrâna: Pusztai Judit

Băiețelul: Ștefan Mureșan

֍ ֍ ֍ ֍

Regie tehnică: Botos Enikő
Sufleur: Yvette Princz
Sunet: Gabi Feleg
Proiecții video: Rareș Uglean
Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan
֍ ֍ ֍ ֍

Gen: poveste cu sfârșit improbabil de fericit

Durata: 2 h 30 min. (cu pauză)

Vârsta recomandată: 14+

În cadrul reprezentației se folosesc efecte de fum și sonore care ar putea afecta persoanele sensibile.

֍ ֍ ֍ ֍
În Sîciuan e mare sărăcie și se spune că numai zeii mai pot ajuta. Trei dintre cei mai mari zei își fac apariția în oraș. De două mii de ani se zvonește că omul n-are cum să rămână bun pe pământ. Este rânduit ca lumea aceasta să dispară dacă cei trei zei nu găsesc măcar un om bun. Dar nimeni nu vrea să-i adăpostească pe zei nici măcar pentru o noapte. În afară de Șen De. Oare această fată, care trăiește vânzându-se bărbaților, se va dovedi a fi omul bun care poate să salveze lumea? Și oare cât o va costa bunătatea?
֍ ֍ ֍ ֍
„Pentru Brecht, teatrul, cea mai socială dintre arte, trebuie să devină un microcosmos al societății în ansamblu, în care se dezbat cele mai importante întrebări de filosofie politică și se creează „alegorii simbolice și utopice” ale structurilor și relațiilor sociale. Filosoful și prietenul său Walter Benjamin definea sugestiv noile relații dintre public și performeri pe care le implică teatrul brechtian: Pentru publicul său, scena nu mai este „scândura care reprezintă lumea” (cu alte cuvinte, un cerc magic), ci o zonă agreabilă de expunere publică. Pentru scena sa, publicul nu mai este o colecție de cobai pentru exerciții de hipnoză, ci un colectiv de persoane interesate, ale căror cerințe trebuie satisfăcute. Activitatea teatrală a lui Brecht a fost dedicată creării și rafinării regulilor și tehnicilor pentru acest laborator de investigare a relațiilor interumane, cu scopul de a le înțelege cât mai științific și în amănunt, pentru a le putea apoi îmbunătăți sau schimba complet. Brecht era convins că pentru un astfel de demers e nevoie de mijloace estetice noi. Pentru descoperirea lor, va experimenta pe tot parcursul vieții, de obicei împreună cu colective artistice – prin repetiții și spectacole, prin cronici și poeme, prin discursuri publice și polemici estetice, prin piese educaționale și dialoguri filosofice. Aceste încercări și experimente se vor cristaliza, treptat, într‑o metodă originală de practică a teatrului politic, iar Brecht va deveni unul dintre cei mai influenți oameni de teatru din secolul al XX‑lea. Probabil numai scrierile lui Konstantin Sergheevici Stanislavski și cele ale lui Antonin Artaud au avut un impact comparabil. Influența lui Brecht este însă mai amplă, depășește sfera teatrului, teoriile și metoda sa fiind obiect de studiu, inspirație și polemică în domenii diverse, de la cinema la filosofie politică marxistă, studii feministe, publicitate sau game‑design.” (David Schwartz)

֍ ֍ ֍ ֍

Bertolt Brecht (1898–1956) a fost poet, dramaturg și reformator al teatrului german, una dintre figurile majore ale teatrului european al secolului XX. Opera sa a transformat radical convențiile teatrale ale epocii, punând în centrul teatrului relația dintre individ și societate, mecanismele puterii, inegalitatea socială și responsabilitatea individuală.

Născut la Augsburg, Brecht a studiat medicina la München și a lucrat, în timpul Primului Război Mondial, într-un spital militar. Primele sale piese, printre care Baal și Tobe în noapte, apar în anii 1920, perioadă în care dezvoltă o atitudine profund critică față de valorile burgheze și față de societatea care se confrunta cu consecințele devastatoare ale războiului. La Berlin, începând din 1924, colaborează cu personalități importante ale teatrului german, precum Max Reinhardt și Erwin Piscator, și cu compozitorul Kurt Weill, alături de care creează Opera de trei parale și Ascensiunea și prăbușirea orașului Mahagonny.

În această perioadă se conturează teoria teatrului epic, prin care Brecht propune o alternativă la teatrul bazat pe identificarea emoțională și pe iluzia scenică. Spectatorul nu trebuie să uite că se află într-un teatru și nici să accepte pasiv lumea prezentată pe scenă ca pe o realitate inevitabilă. Dimpotrivă, trebuie să păstreze o distanță critică față de personaje și situații și să fie încurajat să reflecteze asupra cauzelor sociale și istorice ale acestora.

Conceptul de Verfremdungseffekt, tradus prin „efect de distanțare” sau „efect de înstrăinare”, devine unul dintre principiile fundamentale ale teatrului brechtian. Prin diferite procedee scenice – adresarea directă către public, cântecul, comentariul, întreruperea acțiunii, expunerea mecanismelor teatrale sau schimbarea perspectivei – spectatorului i se amintește că urmărește o reprezentare și este invitat să privească critic comportamentele și relațiile sociale prezentate.

Brecht devine marxist la sfârșitul anilor 1920, iar perspectiva materialistă asupra societății va avea o influență importantă asupra dramaturgiei sale. În 1933, odată cu venirea naziștilor la putere, este obligat să plece în exil. Cărțile sale sunt arse în Germania, iar cetățenia îi este retrasă. Trăiește în Scandinavia, apoi în Statele Unite, unde continuă să scrie unele dintre cele mai importante opere ale sale.

Perioada exilului este și una dintre cele mai fertile etape ale creației sale. În acești ani scrie Mutter Courage și copiii ei, Viața lui Galileo Galilei, Domnul Puntila și sluga sa Matti, Cercul de cretă caucazian și Omul cel bun din Sîciuan. Piesele sale iau forma unor parabole în care situațiile individuale devin modalități de a examina probleme sociale mai largi: războiul, exploatarea, sărăcia, responsabilitatea, relația dintre bani și putere și dificultatea de a rămâne moral într-un sistem bazat pe inegalitate.

Omul cel bun din Sîciuan, scris în perioada exilului, pornește de la întrebarea dacă este posibil ca un om să rămână bun într-o lume în care supraviețuirea presupune adesea compromis și competiție. Întrebarea fundamentală a piesei nu este doar dacă omul poate fi bun, ci și în ce fel de societate ar putea bunătatea să devină posibilă fără să se transforme într-o formă de vulnerabilitate sau sacrificiu permanent.

În 1949, Brecht revine la Berlin și, împreună cu soția sa, actrița Helene Weigel, pune bazele Berliner Ensemble, companie care devine unul dintre cele mai importante centre ale teatrului brechtian. Aici își dezvoltă și aplică principiile estetice și politice prin montarea propriilor texte și printr-o cercetare continuă asupra relației dintre actor, personaj, scenă și spectator.

Brecht moare în 1956, la Berlinul de Est, în urma unui infarct. Moștenirea sa artistică depășește însă contextul politic în care a fost creată. Teatrul său continuă să influențeze dramaturgia, regia și pedagogia teatrală contemporană printr-o întrebare esențială: poate teatrul să nu se limiteze la a reprezenta lumea, ci să ne determine să o privim critic și să ne întrebăm dacă și cum poate fi schimbată?

֍ ֍ ֍ ֍

DISTRIBUȚIA
Georgiana Ghergu

Șen De

Romul Moruțan

Vang

Andrei Stan

Sun

Ciprian Vultur

Zeu I.

Vlad Mureşan

Zeu II.

Tudor Dreve

Zeu III.

Cătălin Mareș

Șu Fu

Ioana Cheregi

Doamna Iang

Alina Negrău

Proprietăreasa

Raluca Mara

Doamna Sin

Andrei Gîjulete

Polițistul

Carmen Frăţilă

Femeia

Radu Botar

Bărbatul

Roxana Fânață

Cumnata

Sergiu Tăbăcaru

Tâmplarul

Bianco Erdei

Șomerul

Tibor Székely

Bunicul

Carol Erdös

Bătrânul

COLABORATORI
Bocsárdi László

Regie artistică

Bartha József

Scenografie

ECHIPA TEHNICĂ
Botos Enikő

Regie tehnică

Yvette Princz

Sufleur

Gabriel Feleg

Sunet

Rareș Uglean

Proiecții video

Călin Mocan

Lumini

Ioan Iluţă

Lumini

IMAGINI

Sursa: Teatrul de Nord Satu Mare - Trupa Mihai Raicu - mihairaicu.ro/g/spectacol/1260/omul-cel-bun-din…